dariopecarov blog

Haideţi să ieşim cu toţii în stradă ca o turmă şi să ne behăim frustrările. Haideţi să salvăm Roşia Montană. Haideţi să ne scrijelim of-urile  pe pancarde şi să mărşăluim  fără a avea cea mai vagă idee  de ce facem asta sau încotro duc acţiunile noastre. Haideţi să-l dăm jos pe băsescu ca să vină alt nesimţit în locul lui. Îl urâm pe băsescu.

Am ieşit în stradă astăzi. Am ieşit pentru că sunt lucruri la care nu pot rămâne indiferent chiar dacă politica nu m-a interesat vreodată în mod special. N-am ieşit pentru că vreau să îl dau jos pe băsescu. Peştele ăsta numit “politică”, e putred din cap până în coadă aşa că ieşirea din scenă a acestui parvenit n-ar însemna decât venirea altuia, la fel de rău, sau mai rău. Ce anticipate? Ca să votăm cu cine? Am ieşit în stradă pentru că am citit despre scandările pro-monarhie de ieri de la Sibiu şi am părăsit strada în momentul în care am auzit huiduieli atunci când s-a scandat numele Regelui Mihai. Nu mă opresc să aduc argumente pentru care întoarcerea regelui ar fi singurul act care ar schimba ceva din punct de vedere politic la noi. Sunt convins că sunt mulţi alţii care îmi vor aduce argumente exact contrarii şi n-am nervi să intru în polemici. Proteste, oameni confuzi, manipulaţi la tv şi manipulaţi în stradă. Însă toate astea sunt lipsite de importanţă atunci când oamenii nu mai sunt oameni.

Poate să îmi spună oricine ce vrea, oricât, că nu o sa îmi schimbe părerea că oamenii sunt egali, indiferent de culoare, de limba pe care o vorbesc, naţionalitatea, sau regiunea în care Dumnezeu, destinul sau întâmplarea i-a aşezat. Nimic nu o să îmi schimbe părerea că nici o ideologie, stare sau părere, nu îţi dă dreptul să ridici mâna sau vorba asupra unui seamăn ca să îl răneşti.

O sa explic de ce spun asta. Când mă întorceam acasă din centru, deodată cu mine şi cu un prieten care era cu mine a urcat în troleu un baiat care vorbea la telefon în maghiară. Băiat care avea o deficientă destul de severă de mers, la ambele picioare. În timp ce încerca să urce a fost bruscat de un tânăr, chestie care la început mi s-a părut un accident. N-a fost deloc un accident pentru că pe troleu băiatul a fost abordat din nou de aceiaşi persoană şi încă un prieten şi “învăţat” ce limbă se vorbeşte în România. Îşi propuneau din ce mi-am dat seama să coboare în aceiaşi staţie cu el şi nu vreau să îmi imaginez ce s-ar fi întamplat dacă prietenul cu care eram n-ar fi intervenit. Cu vorba, desigur cu calm, dar suficient cât să liniştească puţin apele. Băiatul maghiar a coborât pe undeva pe la fabrica de bere, nu înainte de a fi împins şi lovitcu capul în unul din stâlpii ăia metalici.  Mi s-a părut un gest josnic, pervers, indecent. Gestul şi faptul că nimeni altcineva înafară de noi nu a schiţat nici un gest. M-a scârbit în aşa măsură că da, protestele voastre mi se par irelevante. Nu o sa se schimbe nimic în ţara asta, în lumea asta, atâta timp cât oamenii care cer mai bine sunt răi, plini de ură şi prejudecăţi.

Din înjurăturile şi ameninţările ce le-am primit de la spitalul de copii până pe Câmpului, am aflat că băeţii ăia veneau de la “proteste”, că ei sunt ăia de scandau “Jos băsescu!” sau “Fără violenţă!”  Nu vreau să generalizez. Nu toţi oamenii care erau astăzi în stradă iau la bataie oameni cu handicap pentru că sunt altfel decât ei. Dacă îmi amintesc bine am văzut în mulţime astăzi şi un tânăr în scaun cu rotile. Dar orice protest e irelevant atâta timp cât în noi nu schimbăm nimic.

Închei cu o singură întrebare:

Câţi dintre voi dacă aţi fi în locul celor ce sunt acum la putere v-aţi comporta diferit faţă de cum se comportă ei acum cu “viermii”?

Mă plictiseşte oraşul. Gol. Imobil. Îngheţat ca un ochi mort ce priveşte la stele.

Mi-ai lipsit astăzi. Mi-ai lipsit astăzi şi nu vreau să fie doar vorbe ci să fiu eu omul ce îţi ţese sufletul din cuvinte. Vreau să te ascult. Să îţi ştiu zâmbetul. Vreau să te îmbrăţişez şi acolo să-şi sfârşească timpul curgerea lui blestemată.

Vreau să şterg toate cuvintele ce le-am scris şi să le scriu încă o dată pentru tine. Să mă nasc din sărutările tale şi să dorm. Să mă hrănesc cu fericirea ta.

Pai uite, d’asta:

Evenimentul va avea loc la Tîrgul Internațional de Carte Gaudeamus, vineri 19 noiembrie 2010, ora 18.00, la standul librăriei Nautilus (standul 24), pavilionul central, la parter.

Unul dintre ţelurile Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy este acela de a recunoaşte şi de a susţine valorile SF-ului românesc.
Prin urmare SRSFF decernează, către sfîrşitul fiecărui an, o serie de premii care să evidenţieze şi să răsplătească eforturile celor care au realizat lucruri semnificative pentru SF-ul românesc.
Prima ediție a Premiilor SRSFF a avut loc în data de 28 noiembrie 2009 la Tîrgul Internațional de carte Gaudeamus.

Da, da, ştiu că am lipsit mult de pe blog, dar de data asta vin cu o veste bună. Deşi nu s-a făcut încă un anunţ oficial, Cenaclul ProspectArt de la Bucureşti va face un pui la Cluj. Cu sprijinul S.R.S.F.F. sper ca în cel mai rău caz la începutul anului, în luna ianuarie să avem şedinţa inaugurală, până atunci mai urmează a fi puse la punct unele detalii după ce ne vom mai consulta cu privire la câteva neclarităţi.

Voi reveni cu informaţii de îndată ce le voi avea, până atunci am nevoie de sprijinul vostru ca să împrăştiaţi vestea.

De asemenea dacă există idei, propuneri, întrebări, vă rog să luaţi legătura cu mine  pe blog sau AICI cu Dan.