Sherlock Holmes (2009) cu Robert Downey Jr. , Jude Law, Rachel McAdam
Nu-i aşa că nu v-am povestit cum furişam pe sub bancă, în generală, cărţuliile alea mici, subţiri, cu 3-4 povestioare cu Sherlock Holmes, împrumutate de la biblioteca judeţeană, şi citeam în timpul orelor, ca să treacă mai uşor? Sau cum stăteam verile la soare cu aceleaşi broşurele sub nas ore întregi şi mă delectam cu genialul detectiv căruia nu-i rezista nici un mister?
Am fost aşadar cât se poate de încântat când am auzit zvonuri despre un nou film cu Sherlock Holmes şi am aşteptat cu nerăbdare până la lansare, cu atât mai mult după ce am aflat distribuţia filmului, care mi s-a părut cea mai bună alegere. Robert Downey Jr. chiar e unul dintre actorii mei preferaţi şi alegerea lui în rolul lui Holmes mi s-a părut inspirată, ţinând cont de prestaţia din Iron Man în care are un rol totuşi asemănător.
Ei bine, am vazut filmul, mi-a plăcut, însă nu a fost nici pe departe ceea ce mă aşteptam. Filmul creează excelent aceea atmosferă a Londrei în plină ascensiune tehnologică, în care obscurismul magic şi viziunea ştiinţifică se împletesc încă, fără a se exclude una pe cealaltă.
Filmul e excelent realizat, atât ca poveste dar mai ales ca imagini, costumele sunt de-a dreptul minunate, jocul actorilor merge strună, suspansul e foarte bine dozat, misterul de asemenea. Jude Law încântă în rolul doctorului Watson, de altfel singurul personaj pe care l-am simţit la fel ca în scrierile lui A.C. Doyle.
Mi-a plăcut mult replica aia care e de fapt fundamentul întregului film, replică rostită de Lordul Blackwood: ”Tomorrow at noon, the world as you know it will end” Şi întradevăr, istoria ne dovedeşte că lumea aşa cum era până în zorii erei tehnologice s-a sfârşit. Ştiinţa cu metodele ei deschide noi posibilităţi, iar magia şi superstiţia pierd tot mai mult teren.
Şi totuşi marea dezamăgire a venit nu din modul în care Downey Jr. îl joacă pe Holmes ci din modul în care realizatorii filmului au ales să construiască personajul. Acel “Nothing escapes him” pus cu emfază pe afişul filmului se dovedeşte o minciună, Holmes părând un membru dintr-o echipă, rezolvarea misterului fiind mai degrabă rodul efortului colectiv. Fără dr. Watson detectivul nu pare a avea vreun sorţ de izbândă în confruntarea cu maleficul Lord Blackwood deşi personajul creat de Arthur Conan Doyle era mai degrabă un one man team.
În fine, aşa cum spuneam cuiva, una e a scrie, alta e a arăta în imagini. Poate nu e cea mai fidelă reprezentare în cinematografie a celebrului personaj, însă filmul din 2009 rămâne cu siguranţă cel mai bine şi atent realizat dintre toate. Şi da, le-am cam văzut pe toate. Chiar şi desenele alea SF cu Sherlock Holmes în viitor…
Uite că am ajuns şi la ultimul volum din seria Pandora. N-am să scriu cât de tragic de afectat am fost să aflu că Frank Herbert a murit la foarte puţin timp după ce a început munca la acest ultim volum, nici că Bill Ransom rămas singur aproape a ruinat cam tot ce construise maestrul anterior.
