Watchmen

Am cam început să fiu tras de urechi aşa că o iau din loc, îmi mişc virtualul fund şi încep să vă povestesc. O luăm uşor, cu chestii simple aşadar vă propun spre vizionare un film pe care l-am văzut cu mai bine de două luni în urmă şi pe care l-am revăzut astăzi.

Watchmen (Zack Snyder – 2009) nu este un film cu supereroi oricât de mult şi-ar dori cineva să creadă asta. Filmul este mai degrabă unul despre oameni ce-şi asumă responsabilităţi, despre fragilitatea unei societăţi aflată la cumpănă şi nu în ultimul rând despre acceptarea şi puterea ştiinţei.

Fondul poveştii e unul diferit. O Americă diferită, un război din Vietnam câştigat, şi eterna ameninţare a dezastrului nuclear din perioada războiului rece.

Povestea începe cu asasinarea Comediantului, apoi genericul ne introduce în atmosferă cu câteva imagini ce urmează să fie explicate pe parcursul filmului, un scurt flash-back în trecutul personajelor principale: în vremuri de frământare sociala, infractori costumati scapa de pedepse din pricina ca nu pot fi identificati iar cativa oameni ai legii apeleaza la aceiasi modalitate (mascarea) pentru a nu ii lasa nepedepsiti. Asa ia naştere grupul cunoscut mai tarziu ca Watchmen.

În anul 1985 într-un trecut paralel, Rorschach, ultimul dintre eroii mascaţi încă aflat în activitate începe să investigheze moartea Comediantului, unul dintre colegii de breaslă alături de care în tinereţe luptase împotriva infracţionalităţii. Investigaţia îl conduce către concluzii mult mai grave, o ameninţare nu doar asupra vechiului grup de eroi ci asupra întregii umanităţi. Pentru a putea face faţă ameninţării, grupul de eroi, acum în majoritate retraşi trebuie  să treacă peste secretele trecutului, ce ies dureros la iveală, şi să se unească pentru a putea salva umanitatea.

Personajul care m-a impresionat cel mai mult în acest film rămâne Dr. Manhattan, de altfel singurul din întregul grup de eroi ce chiar deţine super-puteri. În urma unui accident bizar în timpul unui experiment omul de ştiinţă Jonathan Osterman primeşte o misterioasă aură ce-i schimbă culoarea în albastru. De asemenea capacitatea de a manipula materia după bunul plac sau posibilitatea de a vedea viitorul.  El devine astfel principalul atuu al Americii în goana ei după dominarea mondială. În acelaşi timp, conştient de viitorul nu prea roz de care urmează să aibă parte umanitatea, încearcă să găsească soluţia pentru ieşirea din impas.

Nu vreau să va dau prea multe alte detalii. În ce mă priveşte, dar gusturile nu întotdeauna se potrivesc, pelicula este o adevărată capodoperă, povestea de excepţie, iar deznodământul unul neaşteptat.

Ce m-a impresionat foarte mult e faptul că producătorii nu au scurtat din poveste pentru a face filmul de dimensiuni compacte. Dacă vă hotărâţi să-l vizionaţi luaţi-vă o seara în care aveţi timp şi popcorn suficient căci filmul durează fix 2 ore şi 40 de minute.

De asemenea vă mai lansez o provocare. Vă pricepeţi la filme? Încercaţi să ghiciţi din ce film e screenshot-ul următor: